game over…

Mie îmi plac oamenii care îşi cunosc limitele, şi nu se aruncă mai sus decât le e prăjina. Mergând pe principiul ăsta, mi-am zis că e cazul să mă las de blogăreală. Nu mai simt că trebuie să scriu. Nu îmi mai găsesc locul în blogosferă.
A fost un drum destul de lung, de peste un an, şi vă mulţumesc pentru că l-aţi parcurs alături de mine. Au fost şi popasuri cu soare, şi cu nori, în câteva locuri am dat chiar şi peste ploi
Însă, pentru mine, linia de Finish se zăreşte clar şi limpede. Atât a fost, nu are rost să continui. Pentru că aşa e viaţa, iar viaţa mea s-a schimbat la 180 de grade. iar blog-ul, nu îşi are locul în ea. Nu acest blog.