Scuipatul. Cu siguranta vi s-a intamplat si voua sa fiti apostrofati de parinti sau de oamenii de pe strada cand ati scuipat pe caldaram sau ati incercat sa va „racoriti” putin dupa o cearta buna ca-ntre prieteni. In general, scuipatul este taxat de fiecare data, fiind considerat un gest urat. Sa scuipi catre cineva sau pe cineva este cea mai grava insulta pe care i-o poti „aplica” unui dusman.
Politia chiar considera un asalt faptul ca un suspect incepe sa scuipe de mama focului pe sau inspre organele de politie. Cu toate astea, membrii tribului Maasai din Africa Central-Estica au o viziune diferita despre acest obicei badaranesc. Ei se scuipa unul pe altul in acelasi mod in care noi ne dam mainile cand ne salutam. Ba mai mult, in caz ca uita sa se scuipe unul pe altul, indivizii au grija sa scuipe bine in palma si apoi sa dea mana cu prietenul de-o viata. Cunoastem prea bine cam cum decurge o conversatie cu un batran si cata saliva poate sa iasa in timp ce cuvintele isi fac loc de abia abia din gura mult prea mica a unchesului. In cazul copiilor din Maasai, atunci cand trec pe langa un batran pe strada trebuie sa se astepte musai ca, dupa salutul cordial, sa primeasca o portie buna de saliva aruncata inspre ei ca raspuns, i semn de pretuire si ca urare de viata lunga.
Si nou-nascutii sunt scuipati de mama focului de rudele care vin de la sute de kilometri numai pentru a ura cum se poate mai bine, prin scuipaturi ca la carte, pentru micutul care a dat nas in nas cu lumea. Oamenii din acest trib scuipa cu orice ocazie, chiar si cand fac cadouri, in cadouri, cand se muta-n casa noua, cand vad ceva nou-poate de aici si zicala „Scuipa-l sa nu-l deochi”…
No comments:
Post a Comment