Jacheta cu noroc

Intr-o seara, am iesit in club cu prietenele. Eram destul de obosita si fara chef de iesit, mai ales ca ma despartisem de iubitul meu de doua saptamani si inca sufeream groaznic. Insa, de gura prietenelor mele, care credeau ca imi va face foarte bine o seara intre fete, am iesit. Am ajuns acolo, era foarte aglomerat si foarte mult fum si nu imi placea deloc. Am incercat sa ma integrez in peisaj, insa adevarul era ca nu ma simteam deloc bine, asa ca nu am stat decat doua ore si am plecat. Cand sa ies afara din club, mi-am dat seama ca am calcat pe ceva - era o jacheta piele neagra, de barbat. Am luat-o de jos si m-am uitat in stanga, dreapta, poate vad pe cineva, insa nu era nimeni.

In acest timp, tot ieseau oameni din club - ii intrebam daca e jacheta lor sau daca stiu pe cineva care si-a pierdut-o, insa toata lumea dadea din umeri. Asa ca am inceput sa caut prin buzunare dupa vreun indiciu, ceva, vreun act de identitate. Intr-unul din buzunare era si un portofel, in care am gasit si cartea de identitate, dar si un numar de telefon scris pe o hartie. Chiar daca era un pic trecut de 12 noaptea, am sunat la acel numar, pentru ca ma gandeam ca si eu daca as fi fost in situatia de a-mi pierde si portfofelul, si geaca, as fi vrut sa le recuperez cat mai repede. Bun, se pare ca cel al carui numar era scris pe biletel era un amic de-al celui care isi pierduse geaca, pe care l-a si sunat imediat, de altfel. Apoi, i-a dat numarul meu de telefon sa ma sune. Am stabilit ca ne vedem in fata clublui in cateva minute. A ajuns langa mine fara sa il vad si am ridicat privirea cand mi-a zis numele. Insa cand l-am vazut, am amutit - era atat de frumos, incat nu mai stiam sa articulez doua cuvinte. I-am dat geaca, cu tot cu portofel si am dat sa plec, insa el mi-a zis ca in semn de multumire ar vrea, daca nu sunt prea obosita, sa mergem la un ceai. Am stat la ceai pana la 6 dimineata, iar de atunci am ramas impreuna pana astazi, cand avem deja 1 an de relatie.

Dragostea vine de unde nu te astepti, imi spunea mama mereu si niciodata nu o credeam, dar acum imi dau seama ca e cat se poate de adevarat. Trebuie doar sa fii cu inima deschisa si sa incerci sa returnezi ceea ce nu iti apartine.