In doi in Doi Mai

Asadar traim intr-o lume magica in care doar sa fii prost nu vezi cat e de frumoasa. Lumea asta magica e Romania. Sunt locuri absolut splendide, pe care daca nu le vezi macar o data in viata, degeaba ai calatorit in afara, peste sute de granite si degeaba te lauzi ca ai cunoscut sute de mii de locuri, daca nu ai fost macar o data in muntii Romaniei sau pe litoralul ei. La noi prostia e ca din cauza foamei de bani pe care o avem, uitam adesea sa ne apreciem la adevarata valoare. Patronii scumpesc totul, la munte, la mare si uitam sa mai ajungem pe acolo pentru ca facem comparatii inutile. In sfarsit, ideea este ca Romania, tara noastra, este apreciata ,mai mult de oamenii straini decat de proprii sai locuitori.

In doi mai am fost de doua ori si jur ca m-as duce si a treia oara daca ar veni atat de multi oameni cu copii lor galagiosi care sa agite linistea marii. Doi Mai e langa Vama Veche, la vreo cativa kilometri, daca mergi pe plaja inferioara, jos pe langa stanci, ajungi chiar in jumatate de ora. Prima data cand am fost, am nimerit intr-o gasca mare, oameni formidabili care m-au primit sub umbrarul lor si nu am mai plecat de acolo o luna. Am ajuns neagra acasa si cu sufletul franjuri, din cauza asfaltului care parca ma strangea, aveam chef inca de nisip, de apa sarata si de raze puternice de soare.

A doua oara cand am ajuns am fost in doi. Deci in doi in Doi Mai. a fost o relaxare totala, incredibila, insa abia din a treia zi. Prietenul meu vreau NudiBarul. Hahahaha!!! Cine nu-l vrea? La urma urmei, viata e acolo pe cat de frumoasa pe atat de libertina, traiesti lamaxim, faci ce vrei, stai gol, pe plaja, pe nisip, intri in apa, nimeni nu are nici o jena, poate doar cei ce vin doar sa vada. ultima data in doi mai, pe plaja de nudisti mi s-a parut cam stearsa imaginea. Un grup de familisti au invadat locurile cele mai calme, iar ei avand copii micuti, dornici sa se joace si sa tipe, au ajuns inc ele din urma sa ne dea pe noi afara, impropriu spus, sa nu mai stam nud in fata micutilor.

Eh bine, m-as duce si eu pe Uranus si daca gasesc acolo locuitori ai planetei, jur sa le schimb modul de viata. Numai asa, pentru eu sunt un outsider, vreai sa imi pun amprenta si sa raman in istorie sau cel putin in fata unora.

Glumesc! Doi Mai nu e un loc de copii, e un loc de adolescenti sau de adulti melancolici, care chiar vin sa se relaxeze. Dupa primele doua zile, ne-ammutat pe plaja de alaturi, dupa dig, unde chiar ca au fost multi adulti spre batrani. Dar mult mai chill. Nici vantul parca nu mai batea acolo. Dupa cinci zile de arsuri solare a inceput furtuna. Mereu am spus ca vremea plange cand plecam dintr-un loc. Asa s-a intamplat peste tot: am stat o saptamana, doua, trei si apoi cand sa plecam a inceput ploaia, furtuna, ninsoarea. Ne simtim noi fie alungati, fie prea bagati in seama. Ideea e ca in Doi Mai nu au ce cauta copii galagiosi si nici parintii cu pretentii de Neptun. Da inteleg ca e cazarea mai iefina (nu stiu cat o sa dureze asta) insa cel mai probabil se va dovedi in cele din urma a fi o statiune selecta, avand in vedere pozitionarea sa si locurile limitate de plaja. Ma doare ca noi ca si oameni avem tendinta de a schimba totul, de a ne pune amprenta. Cum am vazut si pe Moldoveanu, in cel mai inalt varf din Romania, toti si-au pus steagul cu numele in varf, au lasat fel si fel de suveniruri. Noi ca si rasa nu putem sa traim in anonimat si din acest motiv vom disparea cel mai repede din Univers. Pacat...

No comments:

Post a Comment