Selectarea si cresterea pestilor pentru acvariu

Varietatea speciilor exotice au largit preocuparea acvaristilor de pretutindeni spre a descoperi noi tehnici de selectare si inmultire a pestilor. Criteriile alese constau in depistarea speciilor cu dimensiuni reduse, colorit viu si forme corporale cat mai aparte, adaptate unor conditii speciale legate de viata acvatica. Printr-o selectare continua a speciilor de pesti exotici s-au obtinut multe incrucisari, reiesind pesti care se adapteaza usor mediului acvatic.

Lumea pestilor ornamentali, tropicali si subtropicali, care se cresc in acvarii este foarte variata si bogata, deoarece si numarul pestilor din apele tarilor indepartate este foarte mare, nemaivorbind de formele si varietatile locale, acvaristica imbogatinduse mereu cu noi forme de pesti. Intensificarea importolui de pesti ornamentali exotici a favorizat dezvoltarea unui adevarat hobby pentru acvarofili,determinand implicit avantul acvaristicii pe trepte moderne.

Lumea pestilor ornamentali de acvariu fiind diversificata cu multe specii asociabile dar capricioase, impun selectarea pestilor cu grija dupa o consultare atenta a unor date care imbogatesc experientele practice.

Din specii frecvent intalnite fac parte si urmatorii pesti exotici:

Carassius auratus: cunoscut sub numele de pestisorul auriu sau carasul auriu este o specie originara din china, raspadita in europa ca si peste decorativ in bazinele mici din parcuri si avarii. Este rezultatul unei munci de selectie milenare a chinezilor, nenumarate forme de pestisori de aur obtinute avand un colorit extrem de variat. In china veche originea pestisorului auriu a fost multa vreme mistificata, fapt ce a condus la aparitia multor legende legate de provenienta acestuia.

Pestisorul de aur, cunoscut astazi de amatori are inotatoare relativ lungi, de diferite forme care depasesc de regula lungimea corpului, necisatans astfel un spatiu larg de inot. El creste relativ mare, atingand 18-25 cm. Corpul acestuia este alungit, comprimat lateral si acoperit de solzi mari. Capul este scurt, cu gura terminala.

Coloritul corpului  este rosu-auriu, cu sau fara pete intunecate, unele exemplare identificandu-se si dupa coloritul albicios. Pentru acvariu se recomanda exemplare mai mici, de 8-10 cm lungime, carasii aurii fiind cele mai indicate specii pentru acvaristii incepatori. Prin selectie, au aparut astazi foarte multe  forme, cu un colorit extrem de variat de la forma de baza, pana la exemplare u o singura culoare, fie vargate sau patate, ca de exemplu: carasii aurii cu coada-val, cu ochii telescopici, telescop negru cu ochii runinii, cu coada coneta, cu ochi perlat etc.

Acvaristii urmaresc nu numai crearea de noi forme sau varietati, dar isi propun si incrucisarea exemplarelor de diferite ulori, pentru a crea descendenti mai periculosi. Carasilor auri le place sa rascoleasca nisipul acvariului, fapt pentru care plantele se sadesc in ghivece speciale. Se recomanda plante cu frunze tari, cu radacini mai dezvoltate pentru a rezista la atingerile pestisorilor.

Carasii aurii se pot hrani cu hrana uscata, larve de chironomide, viermi, muste, cu inima de vita fiarta, uscata si maruntita. Hranirea se face odata pe zi. Hrana neconsumata trebuie indepartata din acvariu dupa circa 5-10 min, deoarece se descompune usor, ceea ce duce la poluarea apei in acvariu.

Cand hrana oferita pestisorilor este formata din paine, paste fainoase, crupe, apa trebuie schimbata zilnic in proportie de 25-30%. Pestii prefera apa curata, aerisita, fitrata, care nu au multe alge. Speciile de caras auriu se reproduc usor in acvariu, la temperaturi de 18-20 de grade.

Adancimea apei in bazinul de reproducere trebuie sa aiba 24-30 cm iar ca substrat pentru ice, care sunt lipicioase, se sadesc Elodea, Fontinalis sau alte imitatii de plante din material plastic. Apa acvariului trebuie aerisita si iluminata timp de mai multe ori pe zi.

Carasul auriu atinge maturitatea sexuala la varsta de 1-2 ani. O femela depune pana la 2800 icre cu diametru de 1,5mm. Reproducerea are loc in lunile martie aprilie. In aceasta perioada femela matura elimina prin orificiul aparatului genital o substanta cu miros specific, care atrage atentia masculului. Depunerea icrelor are loc in mai multe reprize, perioada reproducerii prelungindu-se uneori trei-patru luni, incepand cu luna aprilie. Dupa depunerea icrelor, reproducatorii trebuie eliminati din bazin , deoarece isi mananca icrele.

Pentru atingerea unui ritm de crestere mai mare, puii trebuie hraniti de 2-3 ori pe zi, cu portii mai kici de hrana, iar pe masura ce se dezvolta puii sunt sortati in functie de marime. Carassus poate convetui alaturi de Macropodus opercularis, Puntius conchonius, Corydoras aeneus, Corydoras paleatus, Aeguidens latifrons, Mollinesia velifera, Mesogonistius chaetont.

No comments:

Post a Comment