Romaniei i-au fost de ajuns 25 de ani de la Revolutia din 1989 ca sa distruga ideea pentru care mii de oameni au sfarsit rapusi de gloantele „teroristilor” ramasi nedescoperiti nici pana in ziua de azi: libertatea cuvantului. In cazul de fata, ma refer la cuvantul scris, tiparit pe hartie de calitate indoielnica, cenusie, care lasa urme pe maini, dar atat de frumos asternut in zeci, chiar sute de exemplare de ziare la nivelul tarii.
In martie 2014, presa scrisa este aproape in totalitate subjugata intereselor politico-economice ale factorilor de decizie locali sau nationali, dupa caz. Subiectele principale, crosetate dupa ordinele primite in redactie, rar spre deloc ating interesele stapanirii. Un caz aparte il reprezinta Gazeta Sporturilor, cotidian condus de Catalin Tolontan, printre putinii jurnalisti care nu pot fi intimidati sau santajati. Dupa dezvaluirile din „Dosarul transferurilor”, care au dus la condamnarea a opt dintre cei mai importanti oameni din fotbalul romanesc, Tolontan loveste si in „combinatiile” facute de MTS cu rentele viagere cuvenite fostilor mari campioni.
Intr-o perioada in care ziarele agonizeaza, iar supravietuire (bani de salarii, bani de tiparire, bani de difuzare etc) este cuvantul de ordine, „GSp” demonstreaza ca principiul presei scrie - dezvaluirea neregulilor si buna si corecta informare a cititorului - inca mai guverneaza pe acest segment de media. Chapeau!
No comments:
Post a Comment